MOȘANCĂ s. f. (Învechit) 1. Moștenitoare. V. m o ș t e n i t o r (1). Nimeni din crai și din prințipi creștini, pînă și venețienii, să-i dea din casele sale moșancă de cinste, să fie crăiasă, n-au primit. M. COSTIN, O. 308, cf. N. COSTIN, L. 412. 2. Femeie băștinașă, originară (din . . . ). (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Însurîndu-se au luat pe o fată moșancă din Căcărăzeni (a. 1776). URICARIUL, XIV, 117. – Pl.: ? – Moșan + suf. -că.