moșícă, moșici, s.f. 1. Moașă: „Măi, decât să-mi schimb numele, să știi că mai bine nu mă bag de slugă și mai bine mor decât să-mi schimb io numele dat de moșica și tata” (Bilțiu, 2007: 341). 2. Bunică: „Mărita-m-oi, mărita, / Pân-a trăi moșica” (Bârlea, 1924, II: 194). ■ (onom.) Moșica, nume de familie în jud. Maram. – Din moașă + suf. -ică (MDA).