MREÁNĂ s. f. (Iht .) 1. (Și, regional, în sintagmele mreană albă, BĂCESCU, P. 38, 76, mreană aspră, id. ib. 38, 76, 125, mreană bălană, id. ib. 38, 76, mreană de Dîmbovița, id. ib. 38, 76, 125, mreană de Siret, id. ib. 38, 76, mreană de șuvoi, id. ib. 38, mreană răpănoasă, id. ib. 76, mreană galbenă, ANTIPA, F. I. 131, mreană roșie, id. ib., breană de Dunăre. BĂCESCU, P. 75, 124, breană de Olt, id. ib. 75, 124, breană aurie, ANTIPA, F. I. 123) Pește de rîu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, lung de 40-60 cm, acoperit cu solzi mărunți, de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, și cu botul lung care are două perechi de mustăți scurte și groase (Barbus barbus). Cf. CANTEMIR, IST. 236. O mreană saltă-n aer după-o viespe sprintioară. ALECSANDRI, POEZII, 51. Tocmai era să se lase de pescuit, cînd văzu o mreană. ISPIRESCU, L. 280. Mreana. . . nu-mi poate fi de nici un folos. MARIAN, O. II, 324, cf. id. INS. 56, id. T. 47. Dădu de o mreană cu solzii aurii, azvîrlită de talaz pe mal. F (1891), 445. Mreana se vînează mai cu seamă în Olt și în Dunăre. DAMÉ, T. 127. Dădură cu năvodul și prinseră o prea frumoasă mreană. GALACTION, O. 254. Așezam, cu doi flăcăi tovarăși, cîrlige la un vad, pentru mrene. SADOVEANU, O. III, 28. Pînă la sfințitul soarelui se aleseră cu o mreană de vreo trei kilograme. BENIUC, M. C. I, 495. Rîu străbătut de fulgere de mrene. ISANOȘ, Ț. L. 32. Valurile bulbucea, Iar ea-n valuri cum trecea, Mreană de-aur se făcea. ALECSANDRI, P. P. 28. Mă zbat. . . ca mreana la repezînă. HODOȘ, P. P. 170. Numai eu nu pot dormi. . . Ca și breana-n apă lină. BIBICESCU, P. P. 256, cf. CANDREA, Ț. O. 47, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 2. (Și, regional, în sintagmele mireană porcească, BĂCESCU, P. 37, 126, mreană de Ilfov, id. ib. 38, 76, 125, mreană neagră, id. ib. 38, 76, mreană răpănoasă, id. ib. 38, 76, 126, mreană ruginoasă, id. ib. 38, mreană vînătă, ANTIPA, F. I. 131, mreană cenușie, id. ib. 132, mreană vărgată, id. ib., mreană pătată, id. ib., breană de rîu, BĂCESCU, P. 75, breană de vale, id. ib.) Pește de rîu mai mic decît mreana (1), cu spinarea vînătă, cu pete mari de culoare închisă (Barbus meridionalis petenyi). Cf. ANTIPA, F. I. 132, BĂCESCU, P. 125. 3. (Regional; în sintagma) Mireană porcească = porcușor (Gobio gobio). Cf. BĂCESCU, P. 37, 145. 4. (Prin Ban.; în forma mireană) Numele unui pește nedefinit mai de aproape. Cf. BĂCESCU, P. 184. – Pl.: mrene. – Și: (regional) mrean (ALR I 1 742/700) s. m., mreáhnă (ib. 1 742/516), mránă (ib. 1 742/361), mleánă (ib. 1 742/273) s. f., mlean (H II 12) s. m., (cu epenteză) mereánă (BĂCESCU, P. 37, ALR I 1 742/51, 308), măriană (ALR II 6 239/537), mireánă (BĂCESCU, P. 37, 76, 184, C. ANTONESCU, P. 27, H IX 122, ALR I 1 742/61, 65, 295, 856, ALR II 6 239/25; pl. și mireni, ALR I 1 742/424, 610, ALR II 6 239/95) s. f., mirean (ALR I 1 742/107) s. m., mireahnă (BĂCESCU, P. 37), mureánă (BARONZI, L. 94, LM, ALR I 1 742/347), mérnă (BĂCESCU, P. 37), (prin disimilare) breánă, vreánă (ALR I 1 742/150, 158,186), (cu proteză) mbreánă, (ANTIPA, F. I. 131, C. ANTONESCU, P. 27, H IV 105, IX 53, ALR I 1 742/118, 178, 339, 848, 885, ALR II 6 239/219), nbreánă (ALR II 6 239/182), imbreánă (BĂCESCU, P. 35, ALR I 1 742/835), îmbreánă (H IX 36, XII 301, ȘEZ. III, 17, ALR I 1 742/75, 218, 227, 269, 359, 375, 554), înbreană (H XII 288), umbreánă (BĂCESCU, P. 76, ALR I 1 742/109, 122, 138, 156, 217, 268, 363, 378, 558, 573, 750, ib. 1 746/125, ALR II 6 239/260, 286), umreánă (BĂCESCU, P. 56, 76), unmreánă (id. ib. 75), (neobișnuit) dumbreánă (ANTIPA, P. 779) s. f. – Din v. sl. мрена. Cf. bg. м р ъ н а.