Definiția cu ID-ul 1343351:
Tezaur
MRĂNIȚĂU subst. (Regional) Mraniță (1). Traga, lopată de lemn pentru rînit „mrănițău” din tîrlâ și din strungă. STOIAN, PĂST. 52. – Mraniță + suf. -ău.
MRĂNIȚĂU subst. (Regional) Mraniță (1). Traga, lopată de lemn pentru rînit „mrănițău” din tîrlâ și din strungă. STOIAN, PĂST. 52. – Mraniță + suf. -ău.