MUȘTIȚĂ.s. f. (Regional; adesea cu sens colectiv) 1. Musculiță (I 1). Cf. DENSUSIANU, ț. H. 182. ♦ Muscă-bețivă (Drosophila funebris sau fenestrarum). Cf. GHEȚIE, R. M., BARCIANU, MARIAN, INS. 393, H VI 105, VII 149, ALR SN I h 243. 2. Păduche de frunză. Cf. BARCIANU, ALEXI, W. 3. Molie (1). Cf. ALR I 1902/516, 590, 610. – Pl.: muștițe. – Și: mustiță (SIMIONESCU, F. R. 359), musciță (ALEXI, W.), muschiță (GHEȚIE, R. M., DENSUSIANU, ț. H. 182, ALR SN I h 243) s. f. – Muscă + suf. -iță.