Definiția cu ID-ul 1344318:
Tezaur
MUFĂ s. f. (Tehn.) Manșon (2). Mufe de fier laminat. NICA, L. VAM. 163. Diametrul mufelor la burlane de sondaj. ENC. TECH. I, 445. Îmbinarea țevilor se poate face în trei feluri: prin sudură, prin mufe (manșoane) și prin flanșe. SOARE, MAȘ. 217, cf. 215., IONESCU-MUSCEL, ȚES. 238. Mufe speciale pentru prăjini de foraj. NOM. MIN. I , 43, cf. 87. Cu o apăsare de buton, mufa fixată în corpul universalului prinde să se învîrtească. CONTEMP. 1949, nr. 138, 7/1, cf. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 849. – Pl.: mufe. – Din germ. Muffe.