MUIERÚȘĂ s. f. 1. (Învechit și regional) Diminutiv al lui m u i e r e¹; femeiușcă, (învechit și regional) muierușcă (I 1), muieruță, (regional) muierașă, muierioară. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, PONTBRIANT, D., DDRF. Azi îți fură câldărușa, Mîne-nșală muierușa. MAT. FOLK. 500. 2. (Învechit, rar) Femelă. Bagă în corabie de tot fealiul de jigănii den lot trupul cîte doao, bărbătuși și muieruși. PALIA (1581), 32/8. – Pl.: muierușe și muieruși. – Muiere¹ + suf. -ușă.