mujicaș [At: (a. 1824). IORGA, S. D. VIII, 172 / V: ~juc~ (Pl: ~e) sn, muzi~ sm / Pl: ~i / E: mg muzsikas] 1 sm (Trs) Muzicant (1). 2 sm Lăutar. 3 sn (Reg; îf mujucaș) Petrecere cu lăutari.

mujucaș sn vz mujicaș

muzicaș sm vz mujicaș

MUJICAȘ s. v. muzicant.

mujicaș s. v. MUZICANT.

MUJICAȘ s. m., s. n. 1. S. m. (Prin Transilv. și Maram.) Muzicant (1): lăutar. Cu muzicaș zâcînd de jele până la groapă o am petrecut cu toată curtea mea (a. 1824). IORGA, S. D. VIII, 172. Zi, mă ! zi, măi mujicaș. PRIBEAGUL, P. R. 156. Masă de nuntași, Cîntați, mujicași. BÎRLEA, P. 276. La Anul nou merg muzicași să-i ureze an nou fericit. ALR I 439/270. 2. S. n. (Regional; în forma mujucaș) Petrecere cu lăutari (Prilog-Baia Mare). ARH. FOLK. I, 205. Să-nsoară muscă mńică Șî duce pă muscă mare. Fă mujucaș mare. ib. – Pl.: (1) mujicași. – Și: (2) mujucaș s. n., (1) muzicaș s. m. – Din magh. muzsikas. – Muzicaș: prin apropiere de muzică.