MULTICOLOR, -Ă adj. Care prezintă un mare număr de culori, care are culori variate; policrom. Uși, altare. . . Ornate de picturi multicolore. ODOBESCU, S. I, 404. După lumea asta multicoloră de tufare, zidul Negru de brazi plantați de pui. . . stătea ocrotitor la năvala vînturilor. ANGHEL, PR. 57. Fîlfîiau multicolore eșarfe de mătase. C. PETRESCU, C. V. 364, cf. 183, id. II, 121. [Scamatorul] scotea pe nas panglici multicolore. SAHIA, N. 66, cf. 60. [Trasoarele] jucau în cerul negru, trăgînd traiectorii multicolore pe zidul sumbru al zărilor. CAMILAR, N. II, 459. Expoziția cuprinde cele mai variate genuri ale artei, de la broderiile fine și țesăturile multicolore, la picturi în ulei. CONTEMP. 1953, nr. 374, 1/1. ◊ F i g. Vocea lui. . . este de un timbru multicolor. FILIMON, O. II, 234. Romanul apare. . . ca o specie literară multicoloră. V. ROM. iunie 1960, 110. – Pl.: multicolori, -e. $- Din fr. multicolore, lat. multicolor.