MULTILATERAL, -Ă adj. (Despre oameni și despre facultățile, acțiunile sau realizările lor) Care este orientat în mai multe direcții, se desfășoară pe mai multe planuri, cuprinde aspecte multiple. Cf. LM. Un sentiment omenesc nu e niciodată unilateral, ci complex și multilateral. GHEREA, ST. CR. I, 165, cf. 18. Acest caracter rezumativ și reprezentativ al lui Kogălniceanu ne apare clar, numai luînd cunoștință de direcțiile și felul activității sale multilaterale. IBRĂILEANU, SP. CR. 264, cf. 7, id. S. L. 58. Cu Emile Faguet dispare. . . una din cele mai multilaterale inteligențe ale veacului. LOVINESCU, C. IV, 145. Aici se desfășoară o activitate sportivă multilaterală. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 388. În societatea comunistă va fi posibilă dezvoltarea multilaterală a individului. CONTEMP. 1953, nr. 333, 5/3, cf. 1954, nr. 386, 5/1. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 15. Școala de 8 ani va asigura din plin dezvoltarea multilaterală a personalității elevilor. GÎ 1961, nr. 630, 2/1.4 ◊ (Adverbial) În gospodăriile colective dezvoltate multilateral. . . crește mult valoarea fiecărei zile-muncă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 54. Se transformă necontenit și multilateral. V. ROM. martie 1954, 318. – Pl.: multilaterali, -e. – Din fr. multilatéral.