MULTIPLICITATE s. f. Faptul de a fi multiplu (II); număr sau cantitate mare, diversă. V. multitudine. Cf. negulici, pontbriant, d., costinescu. în chiar această multiplicitate și divergență de interese sta putința liberei noastre dezvoltări. MAIORESCU, D. I, 11. Cititorul n-are mijlocul de a restabili singur textul, în cazuri de multiplicitate. BUL. COM. IST. I, 40. Bogăția și multiplicitatea de tipuri, din toate straturile societății. PERPESSICIUS, M. III, 44. Arătând prin patru în mod precis numărul, nu mai e . . . nevoie să indic multiplicitatea și prin desinențe. PU;CARIU, L. R. I, 148. Într-un domeniu așa de variat și de difuz . . . multiplicitatea părerilor și contradicția între ele e firească. RALEA, S. T. II, 29, cf. I, 97. – Din fr. multiplicité.