MUMlE s. f. Cadavru conservat printr-o îmbălsămare specială (practicată mai ales de vechii egipteni); moaște (2). Aicea să găsesc și mumii, adecă trupuri de oameni balsamite. AMFILOHIE, G. 138/14. Mumii sau moaște eghiptenești. MOLNAR, I. X/20. Bucăți împietrite de lemn, de pămînt. . . și o mumie. GOLESCU, Î. 15. Acest călător aduce la Franția mai multe anticvități, monumenturi, sicrie și momii grecești sau eghiptenești. CR (1830), 54¹/37. Ale Eghipetului mumii. VLAHUȚĂ, P. 52. ◊ (Ca termen de comparație) Ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni. EMINESCU, O. I, 155. ◊ F i g. Văzusem obrazul lelei Ileana și-mi apărură apoi mumiile de argilă ale bătrînilor. SADOVEANU, N. F. 76. – Accentuat și: múmie. - Pl.: mumii. – Și: momie s. f. – Din ngr. μούμια, germ. Mumie, it. mummia. – MomIe < fr. momie.