Definiția cu ID-ul 1354194:
Tezaur
MUNTEAN2 subst. (Învechit, prin Transilv.) „Zlot, florint nemțesc”. LB. Au da[t] Simion Morariu un muntean cu cap și Belden Ion alt munten (a. 1815). IORGA, S. D. XIII, 106. – Pl.: ? – Etimologia necunoscută. Cf. m u n t e a n1.