MUNTEÁNCĂ s. f. 1. Femeie originară de la munte (1), care locuiește la munte. La joc s-a duce soră-ta, zise munteanca, privindu-l cu coada ochiului. SADOVEANU, B. 66. Munteanca își lepădă cojocul lîngă ușa de intrare și înaintă sprintenă, numai în sumăieș, pășind moale pe covor cu opincele. id. ib. 69. Siluetele lui Hogaș de călugări, de plutași, de pădurari, de bandiți, de muntence sînt definitive. LOVINESCU, C. V, 7, cf. T. PAPAHAGI, M. 101. 2. Femeie originară din Muntenia, care locuiește în Muntenia. Cf. DM. – Pl. : muntence. – Muntean¹ + suf. -că.