MUR² s. m. 1. (Învechit și regional) Dud (Morus). Cf. ANON. CAR., ȘĂINEANU, D. U., DR. VII, 257, ȘEZ. XV, 145, GR. S. V, 122, ALRM SN I h 149. 2. (Regional și în sintagmele mur negru. GRECESCU, FL. 212, mura ursului, PĂCALĂ, M. R. 21, rug de mure) Gen de arbuști din familia rozaceelor, cu tulpina dreaptă sau tîrîtoare acoperită cu ghimpi, cu ramuri lungi și mlădioase, cu frunze păroase, cu flori albe sau roz și cu fructe negre, comestibile; (regional) murar² (1), murai, muroi¹ (Rubus). Frăgarii, murii, agrișii. ECONOMIA, 142/17, cf. LB. Zmeura și fragii și mura cea mai frumoasă Cresc în voie. CONACHI, P. 85, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, I, 173, LM. Lîngă trestia cea lină Și sub bolta cea senină Vom ședea în foi de mure. EMINESCU, O. I, 54, cf. DAMÉ, T. 184. Ochii ei negri asemenea sînt Cu negrele boabe-ale murii. COȘBUC, P. II, 38. cf. BARCIANU. Ceaiul de rug de mure se bea pentru poală albă. N. LEON, MED. 51. Rugii murelor cu flori tîrzii și albe atîrnau între crăpăturile catifelate de mușchi. PETRESCU, S. 215, cf. ȘĂINEANU, D. U. Piedicele îți sînt puse de crengile de mure sau rug. SIMIONESCU, FL. 73, cf. 176. Fructe de mure, de rug. BUJOREAN, B. L. 385. Ardză-te focul, pădure . . . , Ardză-teșite pîrlească, Murea să se prăpădească, Iarba-n locul ei să crească. TEODORESCU, P. P. 352. (F i g.) Să nu fie urîțică, Nici în stat prea puțintică, Să fie un vrej de mur. CONTEMP. 1949, nr. 161, 5/1. ◊ C o m p u s: (regional) murea-pădurilor = mama-pădurii (La-thraea Squamaria). BARCIANU, cf. PANȚU, PL. 3. (Regional) Rug (Rubus caesius). Cf. GRECESCU, FL. 211, PANȚU, PL. 3. (Învechit, rar) Sicomor (Ficus sycomorus). Să ați avea credință ca un grăunț de muștariu, zicere-ați murului acestuia: zmulge-te. N. TEST. (1648), 92^r11. Bătu cu grindire viniile lor și sicamenele (s m o c h i n e l e HV, murii D) lor cu brumă. PSALT. 160. – Pl.: muri. - Și: mură (pl. mure), (regional) mure s. f. – Lat. morus. Cf. ngr. μ ο ρ έ α.