murdărie s.f. I 1 jeg, necurățenie, <rar> soioșie, <înv. și pop.> scârnăvie, <pop. și fam.> măzăcie, <pop.> porcărie, rapăn¹, slin, soi², <înv. și reg.> imăciune, noroi¹, tină, <reg.> chirfoseală, comânjală, ghiră, hâră², huimată, im, imală, imoșală, izină, jig, jip², lip, lut, mânjeală, mâzgală, mocicoșag, morceală, moșcoleală, muruială, muruire, negreală, negru, porcăreață, rapor, râp², rugină, smoală, zăpor², zgură, <înv.> murdarlâc, necurăție, smârdă (v. smârd), smrad, smugă, soială, <fran.; înv.> saloperie, <fig.; reg.> porcăreală. Are mâinile pline de murdărie. 2 gunoi, impuritate, necurățenie, <înv. și pop.> spurcăciune, <pop.> lepădătură, <reg.> bucluc, goz, gozură, holoane, huimată, mozol², smian, șteah, ștergură², <înv.> șterc, <fran.> imondice, ordură, <engl.> trash. Balta este plină de murdării. Peste tot în curte sunt murdării. 3 (fiziol.) excrement, fecale, materie fecală, substanță fecală, <înv. și pop.> scârnăvie, <pop. și fam.> rahat¹, <pop.> scăpău, scârnă, spurcat¹, spurcăciune, <fam.> caca, coco, <fam.; eufem.> treabă mare, <reg.> gâli, screm, spurc, <înv.> scârnăvenie, scremet, <eufem.> scaun, <fig.; fam.; deprec.> cârnat, <fig.; înv.; deprec.> căcârnat, <arg.> hândel, <vulg.> căcat, căcătură. II fig. abjecție, abominație, fărădelege, infamie, josnicie, mârșăvie, mișelie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, păcătoșenie, păcătoșie, sceleratețe, scelerație, ticăloșenie, ticăloșie, turpiditate, turpitudine, <fig.; pop.> scârnăvie, spurcăciune, <fig.; înv. și reg.> tină, <fig.; înv.> necurat, necurăție, necurățire, nimicire. Pentru bani este capabil de orice murdărie.