MURE¹ s. f. (Prin sudul Transilv. ; mai ales la pl.) Morcov (1) (Daucus carota sativa). Cf. BRANDZA, FL. 236. Ceapă, ridichi, castraveți, . . . mure (morcovi). PĂCALĂ, M. R. 116. Ne-am îndeletnicit cu semința de morcovi (morogi, mure). COMȘA, N. Z. 45. Morcovul. . . se numește în Ardeal: mure. ȘEZ. XV, 88, cf. ALR I 842/122, 125, 131, A II 7. – Pl.: mure. – Din germ. Möhre.