MURGI² vb. IV. I n t r a n z. (Rar) A deveni murg² (1). Calul meu din robiu (sau roib) murgește din ce in ce. LM. ♦ P. e x t. A căpăta o culoare închisă, mohorîtă, urîtă. Chipul ei, gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a murgi in vînăt. DELAVRANCEA, S. 184. – Prez. ind.: murgesc. – V. murg².