Definiția cu ID-ul 1356232:

Tezaur

MURGUȘOR s. m. Murguleț (1). Murgușoru-mi priponesc Și la tine mă opresc. ALECSANDRI, P. I, 100, cf. id. P. P. 62. ♦ (Regional) Vițel sau bou murg2 (1). Com. MARIAN. – Murg2 + suf. -ușor.