MURIRE s. f. (Învechit) Faptul de a m u r i¹ (1); moarte (1). Are slujitoriu de obște pre moarte, carea tot neamul omenesc cu legăturile murirei îl ține rob. MAIOR, P. 92/7, cf. LB. Dacă n-ar fi despărțirea Mai moarte decît murirea. VĂCĂRESCUL, P. 339/30. Putința muririi El pentru ce mi-a răpit-o ? COȘBUC, AE. 250. – V. muri¹.