MURIT, -Ă adj. (Învechit; despre oameni) Mort (I 1). Maică a mulți coconi, născuți cu bucurie și muriți cu scîrbă. MOXA, 374/35. Frații noștri cei muriți de foame. DOSOFTEI, V. S. decembrie 243^r/30. ◊ (Substantivat) Cel ce în astă lume a dus numai durerea Nimic n-are dincolo, căci morți sînt cei muriți. EMINESCU, O. I, 59. – Pl.: muriți, -te. – V. muri¹.