MUSTOS, -OASĂ adj. 1. (Despre fructe) Plin de must (I 1, 2), zemos. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB. Mustosul strugur. PANN, P. V. I, 121/16. Numiri de pere . . . rotunde verzi sau pere mustoase. BARONZI, L. 93. Mimară zîmbind un fruct mustos,. SADOVEANU, E. 124. Adusese un coș mare plin cu struguri mustoși, gustoși, zemoși. STANCU, R. A. I, 53. Frunză verde măr mustos. SEVASTOS, C. 33, cf. 155, ȘEZ. I, 49, VII, 106, MARIAN, SA. 98, VASILIU, C. 107, I. CR. VI, 281. ♦ (Regional; despre fructe) Cărnos (Dobra-Deva). ALR SN I h 202/105. ♦ (Despre copaci) Plin de sevă; (despre lemne) plin de apă. Izbitura securilor care mușcau din tulpina mustoasă a copacilor. PAS, L. II, 157, cf. ALR II/I h 281. ♦ F i g. (Despre cuvinte, expresii) Plin de savoare, bogat în semnificații, suculent; picant. Dosoftei, . . . îndeobște cultivă imaginea mustoasă și clară. LL I, 157. El este om de lume și . . . știe să prețuiască și finețurile, dar și expresiile mustoase. STANCU, R. A. III, 341. 2. (Despre pămînt) Gras, mănos. Își înfigea bastonul de bambus în țărînă, apoi pipăia glodul mustos de pe vîrful bățului. V. ROM. octombrie 1954, 92. ♦ F i g. Bogat, îmbelșugat. Rusalii ploioase, culesuri mustoase. CALENDARIU (1844), 72/21. – Pl.: mustoși, -oase. – Must + suf. -os.