MUTARE s. f. Acțiunea de a (se) m u t a și rezultatul ei. I. 1. Pornire, plecare; deplasare, strămutare; transferare, transfer. Mutările hotarălor carele de multe ori s-au mutat din locurile lor. CANTEMIR, HR. 64. Mi s-au făcut mutare dintr-un scaun într-altul. ANTIM, P. XXIV. Pașa . . . s-au rădicat de acolo și mai înapoi cu oștile s-au tras, a cărui mutare și domnul văzînd, sculatu-s-au de la Cornești și la Craiova au venit (sfîrșitul sec. XVIII). MAG. IST. II, 138/3. Familia lui peregrinează . . . fie în urma mutărilor de slujbaș, fie numai din cauza visurilor despre „norocul” care așteaptă tocmai în alt capăt de județ. V. ROM. septembrie 1954, 137. Ai căpătat mutarea de la noi. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ♦ (Învechit) Emigrare; exil. Se va fi cutremur, mutare și robie va fi într-aceia parte. PARACLIS (1639), 258. Iosie născu pre Ehonian și pre frații lui în mutarea în Vavilon. N. TEST. (1648), 3^v/6. ♦ (Învechit) Transmitere a unei proprietăți, a unui bun. Stăpînirea lucrului prin mutarea cea de săvîrșit din mîna unuia în mîna altuia să cîștigă. PRAVILA (1814), 37/14. ♦ (Mold., Bucov., Transilv.) Strămutare, a unei stîne sau tîrle dintr-un loc de păscut în altul (com. MARIAN, CHEST. v/22, ALR I 1 791/214, 215, 536, A I 20, 31, II 6, Y 34), pentru gunoirea unui loc (A II 8). ♦ (Regional) Pămînt nelucrat care servește ca pășune; arșiță (HEM 1 748), imaș, suhat (JUN. LIT. 1923, nr. 4-5, 98, CHEST. v/54, ALR I 1 791/538, 550, A V 7, 15, 31). Acum suhatul te-ajunge 36 lei pe-o păreche de boi . . . Mutările (numai la oi se zice vorba asta) nu știu c or fi, că n-am oi. CONV. LIT. XLIV, 655. ♦ (Regional) Stînă, tîrlă (PUȘCARIU, L. R. I, 360 (BL VI, 200, CHEST. II 39/258, V 10/48, ALR 1 788/215, 217, 1 791/215); p. r e s t r. parte a stînei unde se ține laptele (CHEST. v/121). Dar în fundul mutărei te-oi pune-n dosul burducei. ANT. LIT. POP. I, 260. ♦ (Regional) Construcție vremelnică, constînd dintr-o colibă și o strungă cu un ocol (CHEST. v 10/10); adăpost sau colibă a ciobanilor la munte (PRECUP, P. 11). ♦ P. g e n e r. (Învechit) Adăpost, sălaș, locuință. Spre soare puse mutarea sa. PSAT. HUR. 14^v/6. Deadere . . . răpaosu tîmplelor meale pără voiu afla locul Domnului, mutare (s ă l a ș u D, s a t u l H) Dzeului lui Iacov. PSALT. 278, cf. CORESI, PS. 365/3. (F i g.) Că cine va avea nădeajde cătră Dumnezeu, mutare-i va fi și va scăpa de boale și de nevoi. CORESI, EV. 365. ♦ Fiecare dintre mișcările unei piese, la jocul de șah. Prima partidă încheiată a consemnat (după 19 mutări) un neașteptat rezultat de egalitate. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7 516. 2. F i g. (Învechit; cu determinări de felul „din această viață”, „dintre cei vii” etc.) Moarte (1). Sunetul clopotelor vestește mutarea unui vecin dintr-această viață. MARCOVICI, D. 27/13. 3. Schimbare de locuință, de domiciliu, de sediu, stabilire în altă parte; (regional) mutătură (1). Cf. PONTBRIANT, D. Cu trei luni înainte de termenul mutării, mai în fiecare familie începe regulat o interesantă dezbatere. CARAGIALE, O. IV, 10. Pe urmă a adus vorba despre situația lor veșnic nesigură, cu mutări și chirii exagerate. C. PETRESCU, A. 422. II. 1. (Învechit) Înlocuire, schimbare (cu altceva sau cu altcineva); modificare; transformare. Lucrurile isprăvite, mutările, stăpînirile răsipite . . . istoria dă socoteală. N. COSTIN, L. 37. Mutările lucrurilor în vreame. CANTEMIR, IST. 97. Viind mutarea domniei lui Nicolai Vodă, se vor duce și acele obiceiuri bune. AXINTE URICARIUL, LET. II, 190/9. Despot . . . foarte mari mutări făcuse în lucrurile bisericești, ȘINCAI, HR. II, 219/37. Aceia ar fi biruitori, carii vor suferi mai bine mutarea aerului. id. ib. III, 169/9. De nevoie să face și legii mutare. MOLNAR, RET. 104/7. Deacă se întîmplă vreodată de, pe unele locuri umblînd, vedem focuri sau alte mutări, acestea toate au tălmăcirea lor ín fizică. CALENDARIU (1844), 64/15. 2. (Prin Olt.) Abatere sau secare totală sau parțială a albiei unui rîu sau pîrîu (pentru a prinde cu ușurință peștii și racii rămași pe fundul albiei). Cf. ANTIPA, P. 122. III. (Regional) Fiecare dintre găurile din partea de sus a fiularelor de la jug, cu ajutorul cărora se potrivește mărimea locului pentru grumazul vitei înjugate (Brădișorul de Jos Oravița). H XVIII 142. – Pl.: mutări. – V. muta.