Definiția cu ID-ul 1361867:

Tezaur

MUȘUROIT s. n. Mușuroire. Mușuroitul se va face numai în regiunile cu umiditate suficientă, o dată cu prașila a doua. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2 910. La fasole, mușuroitul poate înlocui treia prașilă, în vederea combaterii buruienilor; mușuroitul cartofilor ajută la formarea tuberculelor, iar la sfeclă, sporește conținutul în zahăr. LTR2. ♦ Prașila a doua a porumbului. Prășitul de-al doilea . . . se mai cheamă și prașila a doua, sapa a doua, mușiroitul, mușoroitul, țărmuitul, ogorîtul, îngropatul sau copăitulse face cu scopul de a tăia buruienile care au crescut și a mări mușuroiul de la rădăcina firului de popușoi. PAMFILE, A. R. 76, cf. 79, ALR SN I 101. – Și: (regional) mușiroit, mușoroit, moșoroit (CADE) s. n. – V. mușuroi2.