mấță, mâțe, s.f. 1. Pisică (Felis domestica). 2. Unealtă pentru culesul fructelor. 3. Cârlig în formă de gheară cu care se scoate găleata din fântână. 4. Capcană de prins șoareci. 5. (bot.) Specie de salcie: „Mâni (1 aprilie 1923) e Staulu' cu flori și or sfințî mâța” (Papahagi 1925). 6. Mâță = de-a prinselea, joc de copii. 7. De-a mâța oarba = de-a baba oarba, joc de copii. ■ (onom.) Mâță, nume de familie în jud. Maram. – Creație expresivă, comună multor idiomuri, cf. it. micio, vfr. mite, sp. miz(o), germ. Mieze, bg., scr., maca (DER, Șăineanu); probabil formă onomatopeică, cf. alb. mica (DEX, MDA). ■ Cuv. rom. > magh. moca (Edelspacher, după DER).