Definiția cu ID-ul 1330854:
Tezaur
MÎNCĂRÉȚ, -EÁȚĂ adj. 1. (Regional) Mîncăcios. Com. din BUCOVINA. 2. (Neobișnuit) Comestibil. Căutam ierburi mîncărețe. GORJAN, H. II, 8/16. – Pl.: mîncăreți, -e. – Mînca + suf- -ăreț.
MÎNCĂRÉȚ, -EÁȚĂ adj. 1. (Regional) Mîncăcios. Com. din BUCOVINA. 2. (Neobișnuit) Comestibil. Căutam ierburi mîncărețe. GORJAN, H. II, 8/16. – Pl.: mîncăreți, -e. – Mînca + suf- -ăreț.