Definiția cu ID-ul 1330875:
Tezaur
MÎNDRÁIE adj. (Prin Transilv.; despre vaci) Mare, robustă, frumioasă. O vacă. . . după aspect sau după boi: bălaie, mîndraie . . ., murgaie, suraie și așa mai încolo. ap. HEM 596, cf. CHEST. V 76/18, 25, 62, 65. - Mîndru + suf. -aie.