MÎNDRIȘOR, -OÁRĂ adj., s. m. și f. (Mai ales în poezia populară) 1. Adj. Mîndruț (I 2). Mulțămesc. . . Pentru acest păhar mîndrișor și gălbior, Ca din suc depăltior. POP., ap. GCR II, 317. 2. S. m. și f. Mîndruț (II). Lacrimile maicelor Ș-ale surioarelor Ș-ale mîndrișoarelor. JARNIK-B]RSEANU, D. 316. Care mîndrișoară, Care soțioară, Întîi c-o veni. . . În zid s-o-aruncați. TEODORESCU, P. P. 463. - Pl.: mîndrișori, -oare. – Mîndru + suf. -ișor.