Definiția cu ID-ul 1332470:
Tezaur
MÎRÎIT2, -Ă adj. (Rar; despre vorbe, vorbire) Printre dinți, nedeslușit (indicînd nemulțumire, enervare); mormăit. (Adverbial) Spuse mîrîit, acru: – Ce, mă, ai venit să vezi dac-am murit ? CAMIL PETRESCU, O. II, 80. - Pl.: mîrîiti, -te. – V. mîrîi.