Definiția cu ID-ul 1333067:
Tezaur
MÎȚÉSC, -EASCĂ adj. I. (Rar, mai ales glumeț sau în descîntece) Care aparține mîțelor (I 1) sau mîților (I 1), privitor la mîțe, specific mîțelor; (rar) pisicesc, (regional) mîțos. Și motanul toarce-n sobă. . . Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una ? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie ? eminescu, o. i, 48. Mîțescul neam. id. ib., cf. barcianu, șăineanu, d. u., gr. s. vi, 124. Unghie mîțască, Unghie cîneascâ, Unghie lupască, Unghie hulpască. ARH. FOLK. I, 204. II. (Prin nordul Transilv., despre porumb) Crud, necopt, în lapte. Cf. ALRM SN I h 79/272, ALR II 5154/284. – Pl.: mîțești. – Mîță + suf. -esc.