MÎȚOS, -OÁSĂ adj. (Regional) 1. Ca de mîță (I 1) sau ca de mîț (I 1), care aparține mîțelor; (rar) mîțesc (I). Cf. BARCIANU. De o fi deocheată De ochi mîțoși, De ochi negri, De ochi verzi, De ochi de 99 de feluri, Napoi să se-n- toarcă Toate deocheturi. MARIAN, NA. 55, cf. GR. S. VI, 151. 2. Viclean, prefăcut, ipocrit. Popa nu te lasă neciupit, grecu e mîțos . . ., toți te jumulesc. JIPESCU, O. 134. 3. Năzuros la mîncare (Bonț-Gherla). COMAN, GL. 4. Mîncăcios, lacom (Milova-Lipova). COMAN, GL. – Pl.: mîțoși, -oase. – Mîță +- suf. -os.