măcél n., pl. urĭ (lat. macĕllum și maccĕllus, tîrg de carne, pește, legume ș. a., de origine semitică, de unde și vgr. mákellon, îngrăditură, tîrg; it. macello, 1. măcelărie, 2. măcel, mare ucidere de oamenĭ; pv. masel, vfr. maisel; germ. metzel). Mare vărsare de sînge omenesc, măcelărie, căsăpie: războĭu mondial a fost un oribil măcel.