Definiția cu ID-ul 1253915:
Tezaur
MĂCINAT2, -Ă adj. 1. (Despre boabe de cereale) Prefăcut în făină; (despre alte materiale solide) prefăcut în pulbere. Cf. PONTBRIANT, D., ALEXI, W. Cafea măcinată. ♦ Sfărîmat, fărîmițat; frămîntat. Pas cu pas, suflînd greu, pedeștrii treceau prin neaua măcinată. SADOVEANU, O. VI, 123. Octavian Sabin străbătu peronul măcinat de bombe. T. POPOVICI, E. 269. 2. Ros, mîncat (de agenți fizici, de vreme) ; p. ext. distrus, ruinat. Pietroaiele măcinate de pe dealul Ulmușorului. ODOBESCU, S. III, 198. – Pl.: măcinați, -le. – V. măcina.