Definiția cu ID-ul 1253867:
Tezaur
MĂCĂRĂU subst. (Regional) Mîner cu care se învîrtește roata sau crucea grindeiului la fîntînile cu gîrlici. Cf. TDRG, COMAN, GL. - Și: mîcáláu subst. COMAN, GL. – Etimologia necunoscută.
MĂCĂRĂU subst. (Regional) Mîner cu care se învîrtește roata sau crucea grindeiului la fîntînile cu gîrlici. Cf. TDRG, COMAN, GL. - Și: mîcáláu subst. COMAN, GL. – Etimologia necunoscută.