MĂNUȘĂ (pl. -uși) sf. 1 👕 Parte de îmbrăcăminte care acopere mîna și fie-care deget deosebit (🖼 3047, 3048): ~ de lînă, de bumbac, de mătase, de piele; ~ îmblănită; o pereche de mănuși; Ⓕ: a arunca mănușa, a provoca la duel; a ridica mănușa, a primi provocarea ¶ 2 🏺 Toarta unei oale, unui vas: olarul unde voește, acolo pune mănușa (GOL.); oala făr’ de mănușă ajunge după ușă (ZNN.) ¶ 3 🔧 Mînerul, coada unei unelte ¶ 4 Mînerul, coarba, manivela vîrtelniței ¶ 5 Mold. 🔧 Clanța unei broaște de ușă ¶ 6 pl. 🔧 Cotoaiele sau stîlpușorii codîrlei de la car ¶ 7 pl. Picioarele saniei ¶ 8 Legătură de cînepă. de atîtea fire cîte poate cuprinde mîna la cules (cam de 10-12 cm. diametru); 12 mănuși alcătuesc o „chită” (🖼 3049) [mînă].