MĂRIE sf. 1 Slavă, mărire: cămilavca închipuește... măria deșartă, adecă slava cea deșartă (PRV.-MB.) ¶ 2 În legătură cu adj. pos. (ta, sa, etc.), titlu dat unui domnitor, rege, împărat, etc.: îl numește Măria ta, pentru că domnii erau în adevăr mari și lingușirea nu-i deprinsese a pretinde și alte titule (NEGR.); prea mărite împărate și împărăteasă, fata Măriilor voastre are soarele în piept (ISP.) [mare¹].