Definiția cu ID-ul 1255355:
Tezaur
MĂRTURISIT1 s. n. (Învechit, rar) Învățătură, lege morală, precept, poruncă (bisericească); (învechit) mărturie (3). Eu venii câtră voi. . . să spui voao mărturisitul lu Dumnezeu. CORESI, ap. DHLR II, 298. – V. mărturisi.