MĂRUNȚEL. f. -ȚICĂ I. adj. 1 dim. MĂRUNT. Cam mărunt, mărunt de tot, foarte mărunt: boabe mărunțele; cuviosul bătrîn a plecat cu pasul ~ (CAR.) ¶ 2 Scund: de trup ești ~,...dar la fire ești mare (CRG.) ¶ 3 Neînsemnat: un gazetar de cei mărunței (VLAH.). II. MĂRUNȚELE sf. pl. 1 Bani mărunți ¶ 2 MĂRUNȚICA – CRAIULUI, un fel de dans țărănesc și muzica după care se joacă: trei Țigani... trăgeau mărunțica craiului, înșirînd, din cînd în cînd, chiote întocmite din senin (DLVR.). III. MĂRUNȚEL adv.: a scrie, a toca, a tăia, a tunde ~; ciocîrlanii... pășesc ~ pe marginea șanțului (VLAH.). IV. DE-A MĂRUNȚELUL loc. adv. Cu tot de-amănuntul: ea i-a spus toate cu de-a mărunțelul (SB.).