MĂSURÁRE s. f. Acțiunea de a m ă s u r a, m ă s u r a t¹, m ă s u r ă t o a r e, (învechit și regional) mă s u r i ș, (învechit) m ă s u r ă t u r ă, (neobișnuit) m ă s u r ă c i u n e; determinare a valorii unei mărimi; apreciere a valorii; evaluare. Această comparațiune poartă numele de măsurare. CLIMESCU, A. 5. Calitatea lucrului se controlează prin măsurarea gradului de precizie al prelucrării. IOANOVICI, TEHN. 366. Stabilirea de norme pentru verificarea și măsurarea productivității muncii în toate ramurile industriale. LEG. EC. PL. 425. ♦ Moderare, înfrînare (a unui sentiment, a unei acțiuni). Alta-i mintea ce oprește și mână la măsurare, Dănd patimilor scădere și pornirei înfrănare. CONACHI, P. 276. - Pl. : măsurări. – V. măsura.