MĂSĂIÉL s. n. 1. (Regional) Diminutiv al lui m ă s a i¹. Mătură numai locul după ușă, așternînd o pînză albă, un măsăiel acolo. MARIAN, Î. 385, cf. id. S. R. ii, 275, PAMFILE, S. V. 77. 2. (Prin Ban.) Praznic mic la trei săptămîni de la moartea unui copil. L. COSTIN, GR. BĂN. 134. – Pl.: măsăiele. – Măsai¹ + suf. -el.