NĂPRASNIC, NĂPRAZNIC I. adj. 1 Neașteptat, fără veste, subit: i-a venit căpitanului un somn așa de ~, cît a trebuit să se culce pe iarbă și să doarmă (SB.); moarte ~ă, ¶ 2 Iute, năvalnic, impetuos: Dunărea, însăși măreața și năpraznica Dunăre, s’a îmblînzit și s’a dat învinsă în mîinile lor (VLAH.) ¶ 3 Spăimîntător, grozav, îngrozitor; cumplit, fioros: tremură înaintea lui ca înaintea unui judecătoriu năprasnic (ȚICH.) ¶ 4 Grozav de mare: Junona... trimise în ajutorul Idrei... un stacoj năprasnic, cît o dihanie spurcată (ISP.). II. sm. 🌿 CURPEN-DE-MUNTE; LUMINOASĂ1. III. NĂPRASNICĂ sf. 🌿 1 Plantă cu miros greu, cu flori roșii, așezate cîte două la vîrful pedunculelor; numită și „închegătoare” (Geranium robertianum) (🖼 3312) ¶ 2 LUMINOASĂ1 [vsl. naprasĭnu].