nărui vb. IV. I 1 refl., tr. (sub. sau compl. indică construcții, elemente de construcție, clădiri etc.) a cădea, a (se) dărăpăna, a (se) dărâma, a (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, <înv. și pop.> a pica², <pop.> a (se) hâi, <înv. și reg.> a se detuna, <reg.> a (se) hăiti, a (se) hului, a (se) hurubăi, a (se) hurui, a (se) îmburda, a (se) oroia, a (se) sodomi, a străvăli, a (se) ului¹, <înv.> a se cotropi, a (se) prăpădi, a (se) săpa, a (se) sfărâma, a (se) sparge. Foișorul din grădină s-a năruit în timpul furtunii. Cutremurul a năruit casa. 2 refl. (despre pământ, maluri, terenuri, povârnișuri etc.) a se prăbuși, a se prăvăli, a se rupe, a se scufunda, a se surpa, <pop.> a se ponorî, <reg.> a se păvui, a turlăși, a se urni. Malurile râului încep să se năruie în urma revărsărilor repetate. 3 refl. (despre ființe, obiecte etc.; de obicei cu determ. locale) a cădea, a se prăbuși, a se răsturna, <rar> a se abate², a se poticni, <înv. și pop.> a scăpăta, <pop. și fam.> a pica², a se prăvăli, <pop.> a se povârni, a se turna¹, <reg.> a oticni. S-a năruit de pe scaun din cauza unei amețeli puternice. II refl. fig. 1 (despre gospodării, proprietăți etc.) <fig.> a se irosi, a se împrăștia, a se risipi. Din cauza crizei economice, multe dintre bunurile lui s-au năruit. 2 (rar; despre ființe, mai ales despre oameni; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „asupra”, „după”, „în”, „înaintea”, „la”,„spre”) v. Arunca. Azvârli. Duce². Năpădi. Năpusti. Năvăli. Porni. Precipita. Repezi. Sări. Tăbărî. Zvârli.