năuc, -ă adj. 1 (despre oameni) aiurit, anapoda, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năucit, zăpăcit, <rar> dezmetic, <înv. și pop.> zălud, <pop. și fam.> haihui, <pop.> bâiguit, bâiguitor, turlac, zăbăuc, <fam.> aiurist, aiuristic, bramburit, <reg.> bulhuit, hușit, ianâc, paliu², păhui², tulnic², <fig.> împrăștiat, pierdut, <fig.; fran.; înv.> evaporat. Năuc cum este, a uitat să încuie ușa casei. 2 (de obicei constr. cu vb. „a rămâne”; despre oameni) năucit, perplex, stupefiat, uimit, uluit. Năuc, la vederea fotografiilor din ziare, nu a mai putut găsi nicio scuză în favoarea lui. 3 (despre ființe) amețit, buimac, buimăcit, năucit, zăpăcit, <pop.> bâiguit, capiu, detunat², <înv. și reg.> uluit, <reg.> buimatic, bulhuit, buzuminit, hăbăuc, opăcit, parniu, tehui¹, tehuit, tutuit², <înv.> cebăluit, <fig.; fam.> tâmpit. Năuc din cauza febrei mari, nu înțelegea ce i se spunea. 4 (despre oameni; cu determ. cauzale introduse prin prep. „de”) amețit, năucit, zăpăcit, <fig.> beat², îmbătat. Tânărul, năuc de fericire, nu se putea concentra la studiu. 5 (despre oameni) absent, distrat, inadvertent, indiferent, îngândurat, neatent, preocupat, <reg.> uitit, <înv.> distras, <fig.> aerian, căscat², dus², împrăștiat, transportat², <fig.; fam.> plecat². Năucă, ca de obicei, nu a sesizat că întrebarea profesorului îi era adresată ei. 6 (în opoz. cu „deștept”, „isteț”; înv. și pop.; despre oameni) v. Bleg. Nătăfleț. Nătărău. Nătâng. Neghiob. Nerod. Netot. Prost. Prostănac. Stupid. Tont.