NADICEANCĂ, NAITICEANCĂ, NADIȘANCĂ (pl. -ence) sf. Brișcă, trăsurică [construită la Neutitschein (TKT.)]: nadiceanca se opri dinaintea unei crîșme (GN.); înhăma bălanul la nadișancă și purcedea pe moșii (GRL.); văz viind în goana mare, pe podul de aramă, nadișanca împăratului (FLOR.); o naiticeancă hîrbuită... era tot ce se vedea lîngă gara mică (GRIG.).