Definiția cu ID-ul 1358503:

Tezaur

NARTEX s. n. (În arhitectura creștină veche) Vestibul al unei bazilici; (în arhitectura bizantină) pronaos. Mateu Vodă Basarab au zugrăvit narteca și triclinul unde și el, dimpreună cu doamna sa, este zugrăvit, șincai, hr. ii, 184/2. Planul... oferă... două corpuri principale: în față un nartex sau advon pătrat. odobescu, s. i, 389. Porticul despre corpul bisericii, narthex, formează, prin partea lui superioară, ...fațada bisericii propriu-zise. Din nartex... se intră în spațiul bisericii. naum, ist. art. 86. – Scris și: (după lat.) narthex. – Și: nartecă, nartică (cade) s. f. – Din lat. narthex. – Nartică < ngr. νάρϑηξ, -ηϰος.