NARĂ (pl. nări) sf. 1 🫀 Fie-care din rele două găuri ale nasului (la om și la animale) (🖼 3313): a se umfla în nări; mi s’au înfundat nările; Convulsiv îți strînge mîna, lacom nările-și dilată (VLAH.); sbura calul nebun, cu coama și cu nara în vînt (ODOB.); armăsarul suflă cu o ~ spre dînsa răcoare, iară cu altă ~ în spre împărat aer înfocat (ISP.) ¶ 2 ⛵ Tubul de fontă sau fier în corpul vasului, dinspre proră, pe unde trece lanțul ancorei (🖼 3314) [lat. naris].