nat, s.m. (înv.) 1. Individ, om, persoană. 2. Rudă, rudenie, familie: „...să fie drept pildă la tot natul care-ar mai cuteza să-și bată joc de nobili” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 266). 3. Mulțime. ■ În societatea feudală românească, „la baza piramidei sociale se afla stratul opiniei publice, alcătuit din mulțime, din natul satului” (Vulcănescu, 1985: 214). – Lat. natus „prin naștere; născut” (Pușcariu, după DER; MDA), cf. lat. nati „progenitură, urmași”.