naturalețe s.f. 1 degajare, dezinvoltură, firesc, mobilitate, nonșalanță, simplitate, spontaneism, spontaneitate, <rar> natural, <înv.> naturalitate. Naturalețea ei în fața spectatorilor a surprins pe mulți. 2 firesc. L-a impresionat naturalețea acestei situații. 3 simplicitate, simplitate, sobrietate. În scrierile romancierului excelează naturalețea mijloacelor de expresie.