NATURALIZA vb. I. 1. tranz. (Jur.; ieșit din uz; complementul indică un cetățean străin) A acorda, la cerere, calitatea și drepturile, de cetățean al statului în care locuiește. v. împămînteni, încetățeni. cf. i. golescu, c., valian, v., polizu, prot.-pop., n. d., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, BARCIANU. ** refl. (Despre cetățenii străini) A deveni, la cerere, cu acordul organului competent, cetățean al statului în care trăiește. Streinul ce ar voi să se naturalizeze trebuie mai întîi să se arate cu petițiune la guvern. dîmbovița (1858), 14²/3. Străinul care va voi a se naturaliza în România, va fi dator a cere naturalizațiunea prin suplică către domn. haman-giu, c. c. 15. Se naturalizase și spera că fiul său, fâcînd politică, va ajunge deputat. rebreanu, r. i, 166. 2. tranz. fact. (Complementul indică plante și animale) A face apt să trăiască într-un mediu nou, intrînd în componența faunei sau florei naturale a acestuia. v. aclimatiza. Plante esotice (străine) de naturalizat. breZOIANU, a. 130/19, cf. POLIZU, COSTINESCU, LM, șăineanu, d. u. Am împușcat cîteva prigorii pentru naturalizat. vîn. pesc. iulie 1962, 22. ◊ refl. O mulțime de producte necunoscute să naturalizară în Europa. genilie, g. 15/25. Sălcîmul, originar din America de Nord, s-a naturalizat în continentul european. der iii, 472. 3. tranz. fig. (Complementul indică idei, obiceiuri, instituții, expresii etc.) A adapta, a introduce, a face să prindă rădăcini. cf. costinescu, lm. Marele poet german spuse aceasta în cîteva versuri care au făcut nu puțin sînge rău trufașilor cuceritori care credeau că vor putea naturaliza arta elină. petică, o. 384, cf. șăineanu, d. u. – prez. ind. : naturalizez. – Din fr. naturaliser, germ. naturalisieren.