naturaliza vb. I. 1 tr., refl. (jur.; compl. sau sub. indică oameni) a (se) împământeni, <înv.> a (se) indigena, a se întemeia, a (se) naționaliza, <fig.; fam.> a se înrădăcina. Mulți străini s-au naturalizat, devenind cetățeni ai statului nostru. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică organisme animale ori vegetale) a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deprinde, a (se) obișnui, <rar> a (se) aclimata. Unele animale polare s-au naturalizat perfect în zona temperată. Palmierii au fost naturalizați și în alte zone decât cele tropicale sau subtropicale. 3 tr. fig. (compl. indică noțiuni, obiceiuri etc.) a implementa, a introduce, <fig.> a împământeni. Kant a naturalizat noțiunea de „transcendental”. Cunoscutul stilist a naturalizat o nouă linie în modă.